In timp ce sora lui dormea, baiatul incerca sa-si opreasca lacrimile.Nu vroia sa-l trazeasca pe brunetul care dormea langa el.Simtea ceva diferit pentru baiat si stia ca are nevoie de odihna.Nu vroia ca el sa se certe cu "sefu" pentru ca bosorogul era nebun si putea sa il raneasca pe brunet.Totusi nu se putea abtine sa nu planga,gandindu-se ca sora lui era intr-o celula infecta si slinoasa, probabil fara sa poata sa doarma si cu niste catuse care sa ii limiteze miscarile,oprindu-i orice sansa de evadare.Si era vina lui ca ea nu putea sa evadeze!Stia ca ea nu ar fi riscat niciodata ca el sa fie ranit.Ar fi preferat sa sufere ca el sa fie in siguranta.Nu mai putu sa se abtina si incepu sa planga totusi incercand sa nu faca zgomot.Dar era prea tarziu...Baiatul de langa el se trazise.
"Ce s-a intamplat?"intraba el punandu-si bratul pe dupa soldurile blondului sa il linisteasca...
"N-Nimic...ha ha...dormi te te rog."raspunse baiatul mai mic incercand sa se calmeze de dragul celui pe care il trazise.
"Nu o sa pot sa dorm pana nu stiu ce ai...sti ca tin prea mult la tine."Si se intinse atingandu-si usor buzele de ale celuilalt intr-un mod afectiv.
Ochii albastri oceanici ca ai unui copil mic se marira,aratand surprinderea si bucuria posesorului.
Stia ca celalalt tinea la el dar nu i-o mai spusese nicoidata.Doar o aratase prin sarututile lungi si delicate si gesturile sale.Unul dintre rarele zambete adevarete ale pustiului aparu parca de nicaieri eclipsand lacrimile care cazusera be obrajii palizi cu doar cateva minute in urma.Apoi aceiasi obraji capatara o nuanta rosiatica si blindul spuse pe nerasuflate:
"Ano...Cred ca...credcama-mindragostitdetine"Un zambet cald si intelegator aparu pe fata bronzata a celuilat si spuse:"
Si eu te iubesc"Se trazi cu un baietel atarnat de gat si cu sute de pupici pe toata fata.Baiatul cremuliu nu putea sa creada ca il facuse pe celalalt atat de fericit doar cu ajutorul a catorva cuvinte...
"Hai culca-te...maine o sa discutam...da?"
"Sigur!"Si cu asta amandoi baietii inchisera ochii adormind imbratisati si multumiti ca in sfarsit au spus ce simteau...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu