Chapter 3...

In timp ce sora lui dormea, baiatul incerca sa-si opreasca lacrimile.Nu vroia sa-l trazeasca pe brunetul care dormea langa el.Simtea ceva diferit pentru baiat si stia ca are nevoie de odihna.Nu vroia ca el sa se certe cu "sefu" pentru ca bosorogul era nebun si putea sa il raneasca pe brunet.Totusi nu se putea abtine sa nu planga,gandindu-se ca sora lui era intr-o celula infecta si slinoasa, probabil fara sa poata sa doarma si cu niste catuse care sa ii limiteze miscarile,oprindu-i orice sansa de evadare.Si era vina lui ca ea nu putea sa evadeze!Stia ca ea nu ar fi riscat niciodata ca el sa fie ranit.Ar fi preferat sa sufere ca el sa fie in siguranta.Nu mai putu sa se abtina si incepu sa planga totusi incercand sa nu faca zgomot.Dar era prea tarziu...Baiatul de langa el se trazise.
"Ce s-a intamplat?"intraba el punandu-si bratul pe dupa soldurile blondului sa il linisteasca...
"N-Nimic...ha ha...dormi te te rog."raspunse baiatul mai mic incercand sa se calmeze de dragul celui pe care il trazise.
"Nu o sa pot sa dorm pana nu stiu ce ai...sti ca tin prea mult la tine."Si se intinse atingandu-si usor buzele de ale celuilalt intr-un mod afectiv.
Ochii albastri oceanici ca ai unui copil mic se marira,aratand surprinderea si bucuria posesorului.
Stia ca celalalt tinea la el dar nu i-o mai spusese nicoidata.Doar o aratase prin sarututile lungi si delicate si gesturile sale.Unul dintre rarele zambete adevarete ale pustiului aparu parca de nicaieri eclipsand lacrimile care cazusera be obrajii palizi cu doar cateva minute in urma.Apoi aceiasi obraji capatara o nuanta rosiatica si blindul spuse pe nerasuflate:
"Ano...Cred ca...credcama-mindragostitdetine"Un zambet cald si intelegator aparu pe fata bronzata a celuilat si spuse:"
Si eu te iubesc"Se trazi cu un baietel atarnat de gat si cu sute de pupici pe toata fata.Baiatul cremuliu nu putea sa creada ca il facuse pe celalalt atat de fericit doar cu ajutorul a catorva cuvinte...
"Hai culca-te...maine o sa discutam...da?"
"Sigur!"Si cu asta amandoi baietii inchisera ochii adormind imbratisati si multumiti ca in sfarsit au spus ce simteau...

Se ridica in picioare incercand sa nu arate cat de nesigura era.Simtea ca o sa cada in orica moment dar stia ca asta nu se va intampla.Era prea incapatanata ca sa lase frica si nesiguranta sa o faca de ras.Oricum cel mai important lucru era sa negocieze cu ciudatul ala.Stia ca va avea nevoie de toata vointa ei ca sa se abtina sa nu il injure sau sa sara la el.Tot ce vroia era ca fratiorul ei sa fie bine dar nu vroia sa ii arate lui cat de disperata era.Stia ca asta nu va face decat sa il faca sa creada ca are controlul si sa il chinuie pe fratorul ei ca sa o faca pe ea sa sufere."Asculta-zise ea pe un ton sigur-asta e intre noi doi,nu?De ce l-ai luat si pe el?Crezi ca nu ma poti supune decat cu sanaj?Atat de slab esti?"un zambet ironic aparu pe fata ei dandu-i o infatisare sinistra."Kuku...Nu crezi ca te cam grabesti?Copilas prostut, nu crede ca ma poti judeca.O si stai linistita,mucosul ala e bine,as putea spune ca tu esti intr-o situatie mult mai grava."deodata camera se umplu de rasul lui maniac.Dar ea nu se sperie,pentru ca stia ca il pacalise,aflase ce vrioa.Zambetul ei ironic fu inlocuit de unul trumfator si superior.Credea ca l-a aranjat pe nebun.Cat de mult se insela.El dadu sa plece cand isi intoarse putin capul si zise "A, cred ca ai vrea sa sti ca mucosul tau s-a indragostit de mucosul meu de asistent.Nu vreau sa imi fac asiatentul sa sufere asa ca acum sunt imperuna dar daca nu est cuminte...Ar fi bine sa stai cuminte sau sau ii voi desparti,si tu nu vrei ca el sa sufere,nu?"Cu asta inchise usa dupa el lasand in urama o dara de praf.Ea stia ca a obtinut o victorie si o infrangere.Totusi era multumita.Daca nenorocitul spusese adevarul,cel de care fratiorul ei se indragostise simtea acelasi lucru.Pentru prima oare de cand era acolo, adormi cu zambetul pe buze,si cu o dorinta si mai mare de a-l ucide pe el.

Oameni buni am revenit,si va pot asigura ca "ONE DAY YAOI WILL RULE THE WORLD"ja na..

Me and my brother

Picioarele ei umede paseau pe podeaua rece.In celula intunecoasa si inghetata se auzea doar sunetul ritmic al picaturilor ce cadeau dintr-o teava ruginita.Lanturile erau legate strans pe maini si pe picioare.Metalul era de atat de mult timp acolo ca aproape devenise o parte din ea.El se topise in ea si ea in el.Era singurul ei prieten si totusi ii era cel mai mare dusman.Ei bine, aproape cel mai mare dusman.Cel pentru care isi pastra neatinsa ura,era cel ce o facuse sa poarte aceste bratari moarte.El este cel care o tine prizoniera,cel de care nu poate scapa.De ce?EL este un monstru!Este ceva ce nu ar trebui sa existe!El este cel care nu merita nici cel mai mic strop de mila!Pantalonii ei in carouri de un albastru inchis total,sunt incomfortabili dar noi.Macar nu se putea plange ca nenorocitul nu se ingrija de hainele ei.Daca si-ar putea elibera o mana,numai una,l-ar face pe ciudatul asta sa regrete ziua in care s-a nascut.Dar nici daca ar fi avut o mana libera nu i-ar fi facut nimic.El avea lucrul ei cel mai pretios.Fratele ei mai mic era si el intr-una dintre celulele infecte ale nebunului.Sau nu era!Auzise ca omul asta era un pedofil scrantit care adora adolescentii, baietii adolescenti ca fratele ei.Asta era unul dintre motivele pentru care nu se putea razbuna.Dar era sigura ca intr-o zi,destul de curand isi va infige unghiile in gatul lui si va putea simti sangele cald si placut la atingere dar imbaxit de pacate murdare alunecandu-i incet pe mana si il va auzi pe el horcaind si implorand iertarea.Dar nu o va primi.In timp ce ea isi hranea ura cu imaginle corpului insangerat al omului,un scartait o trazi la realitate.Usa veche plina de jeg se deschise incet,lumina umpland camera numai pentru a lumina niste pereti infecti,plini de igrasie.Fata cazu.Era el .Nimic nu mai avea sens acum,nici macar razbunarea cand frica puse stapanire pe ea. Parul lui lung si negru il facea mai feminin decat era,fata palida de un alb bolnavicios era infricosatoate si limba lui...eeeaaaahhh....ii dadea fiori pe sirea apinarii si o facea sa inghete cand il vedea lingandu-si buzele zambind sinistru.Acelasi zambet ciudat se afla si acum pa buzele fine ale bosorogului.DA!El era un bosorog desi nici parul,nici corpul nu o aratau.Ea privea in sus paralizata la omul care se apropia incet de locul in care cazuse!Nebunul inca avea curajul sa zambeasca.S-ar fi simtit revoltata daca nu ar fi fost ocupata sa se abtina sa tipe sau sa izbucneasca in plans intreband de fratele ei.El inca zambea.Se abtinu sa vorbeasca musvandu-si buza de jos.Se abtinea desi mintea ei se chinuia sa o faca sa strige si sa inceapa sa planga:"De ce nu ma lasi in pace?De ce?Doar lasama in pace!!".Dar nu o zise.Mandria ei era mult mai importanta decat frica, decat orica durere.Un singur lucru era mai important decat mandria si acela era fratiorul ei mai mic.Era determinata sa isi recapete calmul ca sa poata sa il ajute.Stia ca fratelui ei ii placeau baietii si nu avea nicio problema cu asta dar nu credea ca il placea pe perversul batran.Acum se ridica incet,dandu-i omului din fata ei un indiciu cum ca ar vrea sa poarte o discutie serioasa.Zambetul enervant al maniacului deveni mai larg si gandi"ku ku..asta va fi interesant".

PS:M-am hotarat sa incep o povestioara la care o sa scriu din cand in cand,ca sa va mai scot din monoton.Asta a fost primul capitol.Nu stiu cand va fi urmatorul.Depinde de inspiratie...ei, ce credeti??O sa aiba yaoi in alte capitole.

Bye and i assure you that One day yaoi will rule the world